Reluarea după mai multi ani a baletului "Notre-Dame de Paris" în repertoriul Operei Nationale constituie pentru iubitorii genului un eveniment artistic mult asteptat. De această dată, cunoscutul coregraf Ioan Tugearu înfruntă cu curaj si ambitie amintirea unui spectacol memorabil al maestrului Oleg Danovski.
De la început, tinem să apreciem faptul că Ioan Tugearu nu s-a lăsat furat de modelul anterior, cu atât mai mult cu cât avea si o experientă artistică specială prin interpretarea a două roluri importante din acest spectol: Frollo si Quasimodo. El a realizat un spectacol total nou , original si modern în conceptie , după un scenariu al Lianei Tugearu care insistă pe relatiile conflictuale dintre personajele centrale ale lucrării.
Avem însă rezerve asupra colajului muzical utilizat de coregraf la realizarea spectacolului. Dacă la "Femeia îndărătnică" si la "Anna Karenina", montate tot de el, colajul se motiva prin inexistenta unei partituri speciale , în acest caz, baletul dispune de muzica compusă de C. Pugni, prelucrată de Glier si Vasilenko. După opinia noastră, muzica lui Pugni este deosebit de expresivă si nu credem că necesita o înlocuire a ei cu teme si motive din scoli muzicale atât de diverse. Este regretabil si faptul că spectacolul nu s-a prezentat, chiar în această variantă, cu orchestră, care i-ar fi conferit un surplus de autenticitate.
Ioan Tugearu realizează fără doar si poate un spectacol interesant, plin de sugestii, modern prin constructia desenului coregrafic. Sunt excelente scenele de ansamblu, îndeosebi, sărbătoarea nebunilor, construită pe o miscare plină de dinamism si fortă, întregul colectiv demonstrând aici calitătile artistice de prim rang.
Accentele cad, însă, pe eroii principali ai baletului, I. Tugearu străduindu-se să creeze personaje de un puternic dramatism.
Quasimodo, în interpretarea lui Mihai B
