"Decit codas la oras, mai bine-n satul tau fruntas". Pina nu demult - e vorba de doi-trei ani - Romania facea eforturi disperate pentru a-si asigura, macar in plan simbolic, statutul de tara central-europeana. Esecul intrarii in alianta tripartita dintre Ungaria, Polonia si fosta Cehoslovacie, numita si tratatul de la Visegrad, avea sa fie compensat, totusi, de primirea noastra, cu doi ani in urma, in CEFTA, un acord de liber schimb comercial, pus la cale de catre aceleasi tari. "Intrarea" Romaniei in Europa Centrala era vazuta, in principal, drept o etapa necesara in efortul nostru de a prinde primul val al integrarii in NATO si UE. Dupa summitul din iulie '97 de la Madrid, odata cu intrarea Ungariei, Cehiei si Poloniei in NATO, devenea tot mai clar ca aspiratiile central-europene ale Romaniei s-au dovedit gratuite. Tot ce-a urmat avea sa confirme din plin acest lucru. Summitul din aprilie, anul acesta, de la Washington, desfasurat pe fondul razboiul NATO-Iugoslavia, incheiat recent, a consacrat Romania ca parte integranta, din toate punctele de vedere, a spatiului balcanic sau sud-est european. Aici nu e vorba de vreun esec, fie el si doar politico-diplomatic, ci de o realitate care trebuie luata ca atare si exploatata la maximum. Lipsita de complexe inutile, Romania are de-acum inainte sansa reala de a deveni un adevarat lider regional, fie chiar si in cea mai amarita regiune a Europei, cum e cea balcanica. Aici sintem, din aceasta regiune facem parte si din ea ne putem extrage maximum de foloase in interes national. Destinul nostru e, de acum, pentru multi ani, legat strins de destinul acestei zone. Cu avantajul ca aceasta zona a intrat deja nu doar in atentia principala a Occidentului, ci chiar in spatiul sau de interes strategic. Ceea ce nu era cazul pina de curind. Pina nu demult, Romania nu se afla nicaieri, adica in asa numita zona gri, dar traia cu iluzia c