Cainele teristilor. Cu ani in urma, mi-am satisfacut serviciul militar intr-un modest orasel dobrogean, la un regiment de infanterie. Multe din peripetiile traite atunci s-au estompat, altele isi mai mentin prospetimea si astazi.. In prima zi, s-a atasat pe langa noi - proaspetii recruti - un catel de...

Cainele teristilor

Cu ani in urma, mi-am satisfacut serviciul militar intr-un modest orasel dobrogean, la un regiment de infanterie. Multe din peripetiile traite atunci s-au estompat, altele isi mai mentin prospetimea si astazi.

In prima zi, s-a atasat pe langa noi - proaspetii recruti - un catel de talie mijlocie, maroniu-galbui, cu o privire inteligenta care impresiona. A venit la noi fara a fi chemat de cineva. Poate in locul acela traise si inainte de venirea noastra. Oricum, a simtit imediat ca printre noi va fi iubit si protejat. Nu cred ca a fost dezamagit. In starea in care ne aflam, putin speriati de armata, putin ingrijorati, a castigat inima tuturor inca din prima seara de militarie.

Era un sfarsit de februarie, cu ploaie rece si vant puternic. Nu prea stiam ce este armata. Ne scosesem hainele umede si ne pregateam de culcare. Tovarasul colonel s-a gandit ca n-ar strica sa mai faca putina militarie cu teristii aia, ca prea erau intelectuali si nu se aratasera impresionati de personalitatea sa. La opt seara suntem chemati afara, in ploaie, in fata dormitorului, la apel. Nemultumire generala, dar nu avem ce face. Ne asezam pe doua randuri, in fata intrarii. Tovarasul colonel apare plin de importanta in fata usii. Un ofiter incepe sa strige apelul. Dar exact cand scena e pe cale sa devina perfecta, apare cainele care incepe sa latre mustrator la ofiter. A fost gonit imediat. S-a retras strategic la marginea randurilor si nu a incetat sa latre pana nu ni s-a permis sa intram in dormitor.

Noi l-am botezat