Dupa aparitia grupajului de interviuri intitulat "Cine condamna la moarte cercetarea stiintifica romaneasca?" (nr. 367 (24), 21-28 iunie 1999), protocolul in opt puncte inaintat guvernului la 31 mai a.c. de Federatia sindicatelor lucratorilor din cercetare-proiectare a fost semnat - spre bucuria generala - de primul ministru Radu Vasile.
"Practic, s-a salvat cercetarea!!!", s-au grabit entuziastii sa strige. Dar... cu prudenta-i recunoscuta, primul ministru Radu Vasile a adaugat: "sub rezerva punctului A", adica cel in care se cerea "acordarea unui avans de 200 de miliarde de lei, in contul rectificarii Bugetului de Stat pe anul 1999", pentru care trebuia sa-si dea acordul ministrul de finante Decebal Traian Remes, acest veritabil Marius Chicos Rostogan al tranzitiei. Parca pentru a dovedi ca nu are nimic de-a face cu inteligenta stiintifica romaneasca, domnul ministru de finante a lipsit de la intalnirea anuntata, invocand "treburi urgente" conform unui scenariu deja uzat.
Si totusi: suma ar putea fi usor obtinuta prin sistarea unor "cheltuieli de protocol" (vizite in toata lumea, facute de functionari obscuri de prin ministere si Parlament, platite din Bugetul Statului, festivisme si festivitati incolore si inodore etc.), cheltuieli ce depasesc cu mult suma necesara supravietuirii stiintei romanesti.
Situatia economica a Romaniei astazi - se stie - este dezastruoasa, iar de asta nu este vinovata actuala Putere, ci administratiile anterioare care, prin imprumuturi ce au scadenta in acest an, au falimentat vistieria Statului.
Dar refuzul de a acorda stiintei nationale minimul necesar care sa-i asigure supravietuirea este un gest al Puterii actuale si el va fi aspru amendat de istorie. Ceea ce n-a izbutit sa faca nici comunismul, nici primii ani de guvernare post-decembrista, se intampla sub guvernarea actuala: lichidarea e
