Vacanta Vine, Marea Buimaceala Abia Incepe. Cine se ocupa de orientarea profesionala a absolventilor de licee? .

"Cand o sa fiu mare, eu vreau sa ma fac..."

In mai nici unul dintre liceele Capitalei nu este cunoscut foarte bine termenul de "orientare profesionala". De ce oare? Avem noi mai putina nevoie de indrumare decat elevii de prin alte tari vestice si - vorba vine - "ceva" mai dezvoltate? Suntem noi oare atat de "atotstiutori" incat posibilitatea unui cat de mic ajutor sa ne scandalizeze sau sa ne displaca? Nicidecum. Doar ca nimeni nu s-a gandit. Si daca s-a gandit... nu s-a facut. Si daca s-a facut... nu s-a vazut.

Escaladand cu greu drumul intre fraze complicate precum: "Cand o sa fiu mare, eu vreau sa ma fac..." si "M-am hotarat pentru facultatea...", liceenii zilelor noastre - mai de voie, mai de nevoie - isi aleg cariera la intamplare. Si nici macar nu si-o aleg, pentru ca nu prea au cum: "M-am hotarat sa dau la Drept" (spune cineva, dupa patru ani de profil umanist) "pentru ca am auzit ca se castiga bine si pentru ca este o facultate <>". Cu mici exceptii, elevii din clasele mari nu au optiuni pentru viitorul lor. Se orienteaza dupa ureche. Nimeresc adesea in meserii pentru care n-au nici un fel de valente. Toti ne intrebam unde vrem sa dam si ce vrem sa facem in viata, dar daca nu esti in profesia respectiva, nu poti sti exact ce te asteapta. Ti se spune, de exemplu, ca sa fii fotoreporter e bine si frumos. Nu-ti spune nimeni ca poate nu reusesti sa gasesti de lucru in bransa si ramai pe drumuri fara un ban. Asta o afli mai tarziu, singur. Frumosul e frumos, binele... mai incolo. Tot ceea ce stim despre o meserie aflam de la televizor, din ziare sau din familie. Suprafata. Un prieten mi-a spus odata ca este top-model. Mainile lui apareau prin toate reclamele si eu habar nu aveam ca exista si modele numai pentru