"Formula As" in judetul Maramures (10-14 iulie). Se apropie mijlocul verii si ne prinde dorul de nord. In iulie, Maramuresul e plin de lumina, de zvon de munca si de cantari. Pornind pe urma lor, vom ajunge la Baia Mare, dar si in satele ingropate in iarba de dincolo de Gutai: Budesti, Vadu...
"Formula As" in judetul Maramures (10-14 iulie)
Se apropie mijlocul verii si ne prinde dorul de nord. In iulie, Maramuresul e plin de lumina, de zvon de munca si de cantari. Pornind pe urma lor, vom ajunge la Baia Mare, dar si in satele ingropate in iarba de dincolo de Gutai: Budesti, Vadul Izei, Ieud...
De ce ne place atat de mult Maramuresul? Iata o intrebare normala, dupa ce drumurile spre el devin o obisnuinta, cum tot o obisnuinta devin peisajele, satele si, mai presus decat toate, nobletea chipului omenesc.
De ce iubim Maramuresul? Ce magie iradiaza, de pornim catre el cu aceeasi nevindecata speranta ca la capatul drumului ne vom putea identifica? De ce ne intoarcem de-acolo ca din pelerinaje, reculesi si iluminati? In primul rand, pentru ca sufletul nostru este insetat de trecut, iar trecutul in Maramures exista si imaginea sa nu este o relicva arheologica, ci un mod de viata autonom. In al doilea rand, pentru ca ne simtim ocrotiti intr-un loc care a stiut sa se apere de la sine, opunand siguranta fara gres a creatiei populare, degradarii valorilor. In Maramures, traditia corecteaza realitatea si avem speranta ca tara are stiinta si forta de a-si organiza rezervatii de existenta normala, pentru a oferi solutii in momentele de impas.
Ocrotit ca o cetate de munti, Maramuresul exista in sine pe mai departe: un imperiu al satului, in care taranul este inca stapan. In Maramures nu se patrunde usor. Filtre vechi, de bun simt si de onestitate, legi nescrise ale civilitatii lasa afara, la poarta, tot ce este strident, de pr
