Marea problemă cu prietenii mei americani - si mai ales americanii de origine română - este că nu sunt niciodată capabil să le multumesc cum se cuvine pentru generozitatea iesită din comun. Nu numai că m-au găzduit cu lunile si îmi trimit cu consecventă cărti, reviste si discuri, dar m-au pus în contact cu oameni de-o extraordinară calitate - într-un cuvânt, mă răsfată cu acea elegantă si bunătate a omului care trăieste într-o lume normală. Astfel încât, în rarele ocazii când sosesc în România - neputându-le oferi altceva decât cărti - mi-am făcut un obicei din a da turul librăriilor, în speranta că voi descoperi niscaiva titluri care să-i intereseze. Slavă Domnului, descopăr, aproape de fiecare dată.

La fel s-a întâmplat si în acest an, când am ajuns la Bucuresti la câteva zile după închiderea Târgului de carte. Librăriile gemeau de noutăti, asa încât n-a fost greu să le propun câteva lucrări tocmai iesite din tipografii. Cum, două sau trei seri mai devreme, observasem că "americanii" mei nu erau indiferenti la sarmul vechilor cântece românesti, am adăugat teancului de cărti si câteva C.D.-uri cu muzica Mariei Tănase. "Ia uite", a exclamat unul dintre ei, "un cântec pe care nu l-am mai auzit de-un sfert de veac: ăAseară ti-am luat basma!ă"

Întâmplarea a făcut ca în aceeasi zi să stăm de vorbă cu un tânăr politician, membru al "coalitiei", un reprezentant al "noului val" pe care-l asteptăm de atâta vreme să ocupe avanscena vietii publice. Ca o ironie a sortii, ne-a anuntat că departe de-a fi avansat vreun milimetru în ierarhia de partid sau administrativă, tocmai îsi depusese demisia din functia - potential importantă - detinută vreme de-un an. Uimiti, l-am întrebat despre motivele renuntării la o carieră ce se anunta, din multe puncte de vedere, plină de promisiuni. Ce ne-a fost dat să auzim, spre indignarea disperată a prietenei mele amer