Al treilea Caiet Cultural al "Realitătii evreiesti" (redactor sef Dorel Dorian) este de fapt o elegantă, serioasă carte (144 p.) dedicată lui Paul Celan. Un volum de versuri, glose, evocări, sub genericul "Ochiul meu rămâne să vegheze", coordonat de istoricul literar si eseistul Geo Serban, si care reuseste să readucă la rampă figura unică a unui mare poet european de expresie germană. Omagiu ce nu devine hagiografie. Oglindă esentială a receptării lui Celan în România, volumul beneficiază de semnături ilustre ale unor critici, poeti, traducători si comparatisti cum ar fi Al. Philippide, Petre Solomon, Ion Caraion, Maria Banus, Ov. S. Crohmălniceanu, St.Aug. Doinas, Andrei Corbea, Nina Cassian, Magda Cârneci s.a. La 27 de ani, Paul Celan (1920 Cernăuti - 1970 Paris) pleca definitiv din tară, spre a uita si a-si aminti stigmatele unei istorii agresive ce-i marcase ireversibil adolescenta si tineretea, pentru a încerca să se debaraseze de complexe si căintă, de sindromul persecutiei si al provincialismului. După absolvirea liceului din Cernăuti, făcuse un an (1938-1939) de medicină la Tours. Din 1939 urmează cursuri de filologie romanică la Universitatea din orasul natal. În 1941 trupele germane si românesti ocupă Cernăutiul. Părintii lui sunt deportati în Transnistria si ucisi. Fiul evadează. Este prins si condamnat la muncă silnică. În toamna lui 1943, Bucovina este ocupată de sovietici. Celan se întoarce la Cernăuti si îsi reia studiile, dar în 1945 părăseste orasul sovietizat, spre a se stabili la Bucuresti unde lucrează ca traducător si redactor de carte. Semnează pentru prima oară cu anagrama numelui său (Celan-Antschel) un grupaj de poezii în limba germană publicate de Ion Caraion în unicul fascicol al revistei internationale Agora, în 1947.
Următorii 22 de ani de viată vor fi dedicati aproape exclusiv poeziei, în limba persecutorilor săi. Asa cum n
