Avea, sărmanul, o comoară, si nu se putea bucura a o împărti cu nime, căci împrejurul său nime nu era în stare să o pretuiască la adevărata ei valoare.

(Vasile Alecsandri)

Nu e singura dată cînd tocmai Alecsandri, care obtine în epocă succesul cel mai vizibil, pune în cauză fenomenul receptării. Pentru el e limpede că ai succes numai atunci cînd oferi publicului ce-ti cere, ce e pregătit să audă, ce e capabil să înteleagă. Or, la 1840, anul prea-complicatei O alergare de cai, comoara lui Negruzzi nu poate fi împărtită cu cititorul. Nuvela e închisă în coduri literare pe care numai cititorul secolului următor va sti să le descifreze.

Pe ce îsi făcuse ucenicia publicul lui Negruzzi? Cum arată grijile literare ale contemporanilor săi? Ne-o spune tot Alecsandri, plasînd arta condeiului în-tr-un înfricosător tablou de moravuri de epocă, prin care prefatează scrierile postume ale prietenului său. În timp ce mita, bătaia, abuzurile de tot felul, căsătoria silită si divortul, ignoranta, comedia manierelor, despotismul si vorbele goale umplu scena socială, în timp ce parvenitismul, servilismul si ăambitia egoistă" reprezintă cartea de vizită a personajelor zilei, Moldova este inundată de versuri. În cadente lungi si lăcrimoase ele descriu ăjalnica stare a inimelor". Cîntecele amoroase si elegiile pline ochi de ădumnezeii mitologici" (Afrodita ocupă locul cel mai important, iar templul amorului e locul comun considerat cel mai poetic) sînt concurate numai de satire, foarte gustate de public căci, observă Alecsandri, ele corespund spiritului rîzător al românilor. Poetii, boieri si feciori de boieri, cu bune cunostinte clasice, între care Tăutu, Conachi, Beldiman scriu cîntece de lume, epistole, meditatii filosofice sau satire (cu palide reflexe voltaireiene), iar traducerile, putine si modeste, completează bibliotecile. Proza e ca si inexistentă. @N_