Am asteptat pînă acum să scriem aceste rînduri sperînd că altcineva dintre cei care

i-au fost colegi sau colaboratori si o pretuiesc îsi va aduce aminte de una dintre cele mai valoroase specialiste în filologia veche românească, în literatura română veche, în plus, o eminentă editoare de texte, cu tot ceea ce regulile stricte ale filologiei cer: acribie, respect fată de istoria textului, pertinentă de lingvist: Stela Toma.

Aceste calităti - si altele, încă - D-sa a dovedit întotdeauna că le are... Dar cine să le vadă, în trecutul regim? Cine să accepte capacitatea de muncă asiduă si competenta Stelei Toma? Nu avea, bineînteles, "dosar bun"! Venea dintr-o veche familie făgărăseană, în care tatăl ei servise în jandarmerie si în armată - deci era un "dusman al poporului" (cu persecutiile si arestările de rigoare...). În acest context biografic si-a făcut Stela Toma studiile la Facultatea de litere a Universitătii din Bucuresti. S-a îndreptat către cercetarea textelor vechi românesti si a devenit una dintre elevele preferate ale profesorului J. Byck, care a stiut, cu elegantă si perspicacitate, să-si adune în jur tineri de calitate. A fost J. Byck cel care a îndemnat-o pe tînăra-i studentă să transcrie (din cirilică) textul, Istoriei ieroglifice a lui Dimitrie Cantemir, lucrare pe care Stela Toma o aduce la îndeplinire în... anul al II-lea de studii! Rezultatul: este repartizată, după absolvirea Facultătii într-un sat din Bărăgan, profesoară de limba română într-o biată scoală comunală. Bineînteles, avînd "dosar prost", Stela Toma nu putea aspira la repartizări superioare (bunăoară în cercetarea academică)...

Încă o dată însă J. Byck îsi arată proteguirea. Magnanimul, profesor reuseste să o aducă, în 1955, la Institutul de lingvistică din Bucuresti si să o încadreze în "colectivul de limbă română veche" de el însusi condus. Dar...p