La mijlocul lunii aprilie, toată lumea stia că ultimul cîstigător al Premiului Pulitzer pentru Literatură este new-yorkezul Michael Cunningham pentru romanul The Hours (Ed. Farrar, Strauss and Giroux).
Debutînd în 1990 cu A Home at the End of the Word, Cunningham oferea aici o imagine a relatiilor fragile si dificile din lumea urbană de azi, într-o poveste despre experienta emigrantă si conflictele între generatii. După al doilea roman, Flesh and Blood (1995), a fost comparat cu personajul filmic Edward Mîini-de-Foarfecă pentru felul cum remodelează conventiile familiale si sociale americane. Tipică pentru scriitor este explorarea celor mai adînci înclinatii si motivatii ale personajelor, expunîndu-le sufletul la îndemîna cititorilor. În acelasi timp, traversează cu abilitate granitele sexuale si emotionale, ceea ce a făcut critica, după ce i-a etichetat cărtile drept "gay novels", să spună că a le considera doar din acest unghi echivalează cu a caracteriza Anna Karenina ca o saga despre aristocratia rusă.
The Hours are un dublu epigraf din Jorge Luis Borges si din Virginia Woolf. Citatul din Borges se referă la căutarea "tigrului", animal metaforic, o structură de cuvinte. Cel din Virginia Woolf este o notită din jurnalul său, datată 30 august 1923: "Nu am vreme să-mi descriu planurile. Ar trebui să spun multe despre Ore & despre descoperirea mea; cum sap abisuri în spatele personajelor mele; cred că asa ajung exact la ce vreau: compasiune, umor, profunzime. Aceasta e ideea-punte peste abisuri, & fiecare din ele iese la lumină azi".
În The Hours, Michael Cunningham porneste ca într-un facsimil credibil de la viata si opera Virginiei Woolf, pentru a spune povestea unui grup de personaje din zilele noastre. Scriitorul american împrumută chiar titlul initial al elegantei istorisiri despre o singură zi din luna iunie a anului 1923, cînd
