Se stie că exprimarea superlativului, ca act tipic al implicării afective a vorbitorului, dispune în orice limbă de mijloace expresive variate, care depăsesc cu mult limitele formelor gramaticalizate. Pentru limba română au fost de mult semnalate si descrise mijloace precum lungirile de sunete, repetitia, folosirea unor constructii cu elemente lexicale expresive (uneori cu sens "dezagreabil" - groaznic de frumoasă), cu substantive adverbializate (frumoasă foc), cu propozitii consecutive tipice (frumoasă de pică) etc.; o prezentare sintetică a acestor procedee se poate găsi la Mioara Avram, în Gramatica pentru toti, editia a II-a (Bucuresti, Humanitas, 1998, p. 124-127).

Am întîlnit în ultima vreme în limbajul familiar-argotic - si chiar în pătrunderile sale în jurnalismul contemporan - o structură interesantă, în care valoarea superlativă e exprimată prin repetarea unui substantiv ca determinant legat de regentul său prin prepozitia de. Expresia băiat de băiat este cuprinsă în cele mai recente dictionare de argou românesc; Nina Croitoru-Bobârniche, Dictionar de argou al limbii române (Slobozia, Arnina, 1996), o înregistrează cu explicatia "fraier", în vreme ce, în acelasi articol de dictionar, băiat pur si simplu apare cu sensul "hot priceput". La Anca Volceanov, George Volceanov, Dictionar de argou si expresii familiare ale limbii române (Bucuresti, Livpress, 1998), băiat nu apare singur, fiind prezente doar sintagmele băiat cu ochi albastri, băiat de băiat, băiat de ghindă, băiat destept, băiat de traseu, băiat salon, băiat solvabil. Expresia care ne interesează apare cu o definitie similară celei din dictionarul anterior, transpusă însă în alt registru, al limbajului neutru: "om credul, naiv". În absenta citatelor ilustrative si în situatia în care lipsesc unele verigi ale evolutiei semantice, e destul de greu de decis valoarea constructiei. Că