Momentele şi formele în care apar referirile la interesul naţional demonstrează că puterea actuală nu se poate adapta la principiile democratice în numele cărora a fost desemnată să guverneze. Exacerbarea valorilor de referinţă false, transfigurarea şi aducerea în prim plan a diferitelor forme empirice ale pericolului sînt metodele preferate de punere în ecuaţie a interesului naţional. Cei care au preluat puterea după alegerile generale din noiembrie 1996 au conservat în mare parte moştenirea guvernărilor anterioare, păstrînd şi fondul şi formele de exprimare ale acestora. Un exemplu relevant în acest sens este ultimul Raport al Serviciului Român de Informaţii, care în tradiţia vechilor rapoarte făcute înainte de '96 încearcă să dovedească în ce fel diverse forţe străine, care nu sînt numite în document, subminează interesul nostru naţional. Raportul SRI îşi propune mai degrabă să producă panică decît să dea soluţii, tratînd în mod dialectic ipoteza ca teză şi supoziţia ca circumstantă. Astfel o bună parte a acestui document atrage atenţia că economia românească este sabotată de "interese străine şi autohtone care vizează siguranţa naţională". Raportul Serviciului Român de Informaţii susţine că "unul dintre obiectivele urmărite de anumite entităţi din afara ţării este transformarea pieţei româneşti într-un debuşeu pentru unele produse străine. Ca modalităţi de realizare, s-a încercat debilitarea unor domenii sau sectoare economice prin manipularea unor constrîngeri derivate din dificultăţile de aprovizionare cu materii prime, ori cele privind valorificarea produselor autohtone pe terţe pieţe, pentru ca ulterior, să-şi impună sistematic monopolul propriu". Experţii care au redactat Raportul SRI încearcă în acelaşi timp să convingă că răul vine dinafară şi să justifice că reforma economică este întîrziată din cauza unor cercuri de afaceri străine: "un obiectiv d