Declanşate pentru a protesta împotriva închiderii unui ziar, demonstraţiile studenţeşti de la Teheran au devenit un semnal politic important într-o lume cu echilibrul permanent ameninţat. Cele cîteva zile de violenţe stradale au reuşit - din nou - să demonstreze cît de nemiloasă poate fi soarta reformatorilor, a oamenilor politici care cred că prin politica paşilor mici poate fi modificat un regim dictatorial. Rivalitatea dintre preşedintele moderat Khatami şi Ghidul revoluţionar, ayatollahul Khamenei a fost deocamdată tranşată în favoarea celui de al doilea. După cîţiva paşi mici înainte, Preşedintele a făcu un mare pas înapoi: s-a desolidarizat de manifestaţiile studenţeşti, cerînd pedepsirea celor vinovaţi. În contextul politicii iraniene, revoluţionară este puterea deţinută de ayatollahul Khamenei, ceea ce face ca manifestaţiile de săptămîna trecută să fie denumite "a doua revoluţie", "o revoluţie în revoluţie" şi alte combinaţii dovedind că există mai multe situaţii revoluţionare, decît cuvinte pentru a le descrie. "De miercuri 14 iulie, ordinea domneşte din nou la Teheran şi în oraşele care au fost teatrul mişcărilor studenţeşti de revoltă, dar criza a lăsat sechele importante. În spontaneitatea sa, mişcarea studenţească a tradus starea de lehamite a unei mari părţi a iranienilor, fără îndoială o majoritate. A fost cel mai violent şi mai masiv avertisment adresat puterii, în ultimii douăzeci de ani. Au căzut tabuuri, deoarece a fost contestată însăşi structura statului, prin denunţarea dictaturii. Regimul a fost destabilizat. Care vor fi consecinţele? Pe termen scurt, resurecţia temelor celor mai scîlciate ale revoluţiei şi întărirea tonului ferm al represiunii. Sutele de mii de manifestanţi care au participat miercuri în faţa Universităţii din Teheran la adunarea de susţinere a regimului au relansat lozincile Moarte Americii, Moarte Israelului. (...) De