Apar astăzi în România multe cărţi. Mai ales "de consum". Dar şi de alte feluri. Foarte diverse. Unele - nu puţine - foarte bune. Şi din ce în ce mai frumoase: calitate a hîrtiei, a tipăririi, a coperţilor. Pe cele mai multe le "consumă" publicul larg. Pe celelalte - publicul intelectual. Raportat la salariul mediu, ele sînt foarte scumpe. Şi totuşi se vînd, şi totuşi e un "business". Şi un veritabil spectacol. Le vezi peste tot: nu doar în librării, ci şi pe tarabe, în chioşcuri, la colţ de stradă, în pieţe, în staţiile de autobuze, la metrou şi în gări. Alături de ziare, de televiziune, de muzica radiourilor care emit pe FM, cărţile ocupă prim-planul noii "culturi de piaţă" a acestui prim deceniu de postcomunism românesc...
La vremuri grele - nostalgii etatiste Nu sîntem acum în cel mai fericit moment din istoria cărţii româneşti a anilor '90. Anul trecut, producţia editorială s-a prăbuşit cam cu două treimi. Costurile de tipărire cresc mereu. Deci şi preţurile cărţilor. Difuzarea merge şi ea rău. Drept care vînzările au scăzut mult. Şi - în consecinţă - tirajele. Editorii se plîng de una, de alta, de tot. Fac faţă cu greu. S-au dus vremurile bune de la începutul deceniului, cînd publicul "înghiţea" producţii editoriale masive şi în domeniu se obţineau cît ai clipi din ochi profituri substanţiale. Fenomenul nu e specific. În multe alte domenii s-au produs în ultimii ani reaşezări ale pieţei. Şi cererea, şi oferta au devenit mai variate, mai sofisticate. Exigenţele şi gusturile publicului se traduc în selecţii mai atente. Pe de altă parte, puterea de cumpărare a majorităţii românilor a scăzut în proporţie inversă cu diversificarea produselor care le stau la dispoziţie. Între o carte şi pîinea pe o săptămînă ori o lună, între o carte şi un obiect cu altă utilitate practică sau între două cărţi, alegerea nu e uşoară. Dar trebuie făcută. Fireşte, cîştigă ap
