În 1996, revista "Vatra" a initiat o anchetă: Care credeti că este contributia Bisericii Române Unite cu Roma la spiritualitatea, cultura, politica si istoria României? Lună de lună, pe parcursul a doi ani, au răspuns acestei întrebări, scriitori, publicisti, profesori universitari, oameni ai bisericii, ierarhi de ambele confesiuni. Din cele 154 de interventii s-au selectat 111 texte care conturează un răspuns cuprinzător la întrebarea lansată de prestigioasa revistă mureseană. Contestarea rolului Bisericii Române Unite (Greco-Catolice) nu este o noutate; pe parcursul a trei secole de existentă vocile contestatare mai puternice sau mai încete i-au însotit drumul. Nu s-a ajuns însă la o flagrantă disensiune confesională, pentru că au existat întotdeauna cărturari luminati care să înteleagă că si această biserică este natională si are dreptul la existentă. G. Barit, în a doua jumătate a veacului trecut, era supărat că unii cărturari din Tara Românească sunt în pornirile lor anti-greco-catolice, "ultradanubieni". Al. Odobescu îi amintea că acestia sunt putini, chiar dacă liderul lor de opinie era... Eliade Rădulescu, despre care autorul Doamnei Chiajna rosteste aprecieri drastice.
Cartea este numai în aparentă o antologie sau o crestomatie. Se întelege că textele sunt foarte eterogene si nu numai în privinta diversitătii lor de opinie. Ele sunt diferite si ca gen publicistic - de la studiu temeinic (cu trimiteri bibliografice) la eseu si interventie sau simplă opinie. Este apoi si o diversitate stilistică: tonul ponderat, calm si de auctorială demnitate, alternând cu cel pătimas.
Se conturează însă o "istorie" sui-generis - o istorie în texte alese a Bisericii Române Unite, nu prin continuitatea studiilor, ci prin jalonarea principalelor momente istorice din viata acestei Biserici: controversata Unire religioasă de la 1700, activitatea
