Cititorii României literare au observat, desigur, că articolele publicate în această pagină sub genericul "Actualitatea" îsi propun si altceva decât numai să cadă, cu strictete, pe "actualităti". Sfera actualului este mai cuprinzătoare si există evenimente din trecut care, prin semnificatie, prin mesaj, spun mai mult prezentului decât altele ce se produc chiar sub privirile noastre. Trecutul, istoria, vietile oamenilor de altădată răspund uneori mai deplin si mai concludent întrebărilor pe care ni le punem sub presiunea trăirii în imediat.
Cazul poetului Dan Desliu, de pildă, un caz încheiat, cum s-ar putea spune, un caz mai degrabă vechi, istoric vorbind, este departe de a fi si unul inactual. Existenta acestui protagonist al miscării literare postbelice, existentă atât de fracturată si încheiată tragic, este în consonantă si azi cu probleme care agită, si uneori obsedează constiinta publică românească. Cine este preocupat de motivele aderării multor intelectuali, în acest veac, la comunism, mari scriitori, mari artisti, aderare convinsă ori numai oportunistă, de trezirea unora dintre ei, mai târziu, din "rătăcire", de felul cum unii si-au recunoscut culpele iar altii nu, de valoarea morală a recunoasterii culpelor, de motivatia disidentelor de la noi, atâtea câte am avut, cine este preocupat de astfel de chestiuni si de altele din aceeasi categorie, va găsi în cazul poetului Dan Desliu un element de raportare dintre cele mai semnificative.
Invocarea acestui caz mi-o prilejuieste aparitia relativ recentă a unui volum de Convorbiri cu Dan Desliu (ed. Eminescu, 1998), realizat de Daniel Nicolescu, tânăr editor si publicist. Convorbirile au avut loc în anii 1990-^91 si apar abia acum, la aproape sapte ani de la moartea neasteptată a poetului, întâmplată la sfârsitul verii lui 1992 (si nu 1993 cum notează eronat autorul Convorbirilor).
