Iată răspunsul împăratului german:
"Berlin, 3 septembrie 1873. Mă bucur că Înalt Prea Sfintia Voastră, ca în vremurile de odinioară, m-ati onorat cu o scrisoare, cu atît mai mult cu cît aceasta îmi dă ocazia să corectez inadvertentele, care, judecînd după scrisoarea din 7 august a Înalt Prea Sfintiei Voastre, s-au strecurat în rapoartele prezentate Înalt Prea Sfintiei Voastre în legătură cu problemele germane. Dacă aceste rapoarte ar fi fost conforme adevărului, atunci Înalt Prea Sfintia Voastră n-ar fi putut nici cum să conceapă că guvernul meu urmează o cale pe care eu nu o aprob. Conform constitutiei statului meu, acest lucru este exclus, pentru că în Prusia legile si toate măsurile guvernamentale trebuie să fie promulgate de mine. Spre marea mea mîhnire, o parte din supusii mei catolici au constituit deja, de doi ani, un partid politic care, prin tertipuri ostile guvernului, încearcă să turbure pacea religioasă existentă în Prusia de la începutul începuturilor. Din păcate, prelatii catolici nu numai că au aprobat această miscare, dar, aderînd la ea, se împotrivesc fătis legilor. Nu e treaba mea să caut motivele care i-au determinat pe clericii unei confesiuni crestine să-i ajute pe vrăjmasii oricărei ordini politice, cu scopul de a doborî această ordine. Dar eu sînt obligat să apăr în stat, prin autoritatea pe care mi-a conferit-o Dumnezeu, linistea internă si să asigur respectul fată de lege. Stiu că voi da socoteală în fata lui Dumnezeu pentru modul cum îmi îndeplinesc această îndatorire si, în ciuda oricăror atacuri, voi sustine ordinea si legea în statul meu, atîta timp cît Dumnezeu îmi va permite s-o fac. Sînt obligat să fac asta în calitatea mea de monarh crestin, chiar în cazurile cînd, spre mîhnirea mea, trebuie să mă achit de această îndatorire împotriva slujitorilor unei biserici care, după cum stiu, ca si biserica evanghelică, recunoaste porunca
