În celebrul Avant-Propos la Comedia umană, Honoré de Balzac, părintele romanului realist, vorbea despre "unitatea de compozitie" a universului său. "Comparatia între Umanitate si Animalitate" îi alimentează visul fascinant al realismului total, dincolo de bornele fragile ale spatiului imediat, material. Ideile stiintifice ale naturalistilor Cuvier si Geoffroy de Saint-Hilaire capătă noi dimensiuni după lectura unor mistici celebri ca Swedenborg si Saint-Martin care "s-au ocupat de stiinte si de relatiile lor cu infintul".
Hotărît să scrie "istoria moravurilor", Balzac o concepe într-o manieră profundă care-i permite să surprindă "sensul ascuns al acestui asamblaj de figuri, de pasiuni si de evenimente". Romancierul este dublat de filosof. Departe de a oferi o imagine simplistă si simplificatoare a junglei postrevolutioare, condusă de cinica deviză a lui Guizot "îmbogătiti-vă", Balzac încearcă să surprindă misterul uman în coordonatele lui profunde. Pentru că, în viziunea sa, "omul nu este nici bun nici rău, el se naste cu instincte si aptitudini; societatea, departe de a-l deprava, cum a pretins-o Rousseau, îl perfectionează, îl face mai bun; dar interesul îi dezvoltă înclinatiile rele". Această convingere îi alimentează încrederea în scoală, în educatie, în religie. Catolicismul lui Balzac este unul militant, vizînd înăltarea omului dincolo de contingent. "Eu cred în progresul omului asupra lui însusi. Aceia care vor să descopere la mine intentia de a considera omul o creatură finită se însală în mod straniu".
La baza Comediei umane el pune problema cunoasterii, o cunoastere atît ratională cît si intuitivă, ilustrată de personajul androgin Séraphîtüs-Séraphîta. (Séraphîta). Ea îmbină visul integrator al alchimistilor cu fervoarea misticilor Renasterii. Demersul este ambitios, si vizează refacerea unitătii pierdute. Acest Balzac, interesat
