Una din premisele de la care porneste analiza lui Thomas L. Friedman este aceea că, atunci cînd încearcă să înteleagă ce se întîmplă, majoritatea dintre noi continuă să vadă lumea asa cum nu mai este, cum nu mai poate fi, în loc să o descifreze prin cum si ce se anuntă a deveni. Pornind de la realităti interne americane (desi sarcastic cu republicanii, autorul nu este neapărat un democrat lipsit de simt autocritic, dimpotrivă!), Friedman explică rădăcinile proastei sau insuficientei asumări a unei politici externe coerente de către multi dintre cei linistiti de faptul că tara lor este astăzi unica supraputere militară. După el, astfel de oameni politici păcătuiesc printr-un comportament ce dă de înteles că ei consideră lumea atît de sigură pentru unica supraputere militară încît americanii ar trebui să-si permită a fi, în acelasi timp, si insulari în gîndire si bîntuiti de un partizanat lipsit de inteligentă. Dacă s-a acceptat realitatea că sistemul mondial impus de regulile Războiului rece a dispărut, se întelege alarmant de insuficient care sînt regulile noului sistem cunoscut sub definitia umbrelă de globalizare.
Folosind o metaforă, Friedman afirmă că, dacă simbolul sistemului impus de Războiul rece l-a constituit zidul, simbolul sistemului impus de globalizare ar putea fi constituit de un triplu w - WorldWideWeb. După un expert în relatii internationale ca Michael Mandelbaum, de la Universitatea americană John Hopkins, imaginea ce caracteriza cele două mari supraputeri ale vechiului sistem - SUA si URSS - ar fi aceea a "doi tipi mari, grasi, într-un ring, pozînd afectati si recurgînd la diverse ritualuri si dans al picioarelor, dar între care, de fapt, există un contact foarte redus, pînă la sfîrsit, cînd apare un scurt moment de îmbrînceală si cel ce pierde este împins în afara ringului, dar nimeni nu moare." Care ar fi imaginea ce este pe cale să înlocu
