Irlanda de Nord a intrat, acum, in luna iulie, in sezonul marsurilor. Protestantii perinda zile in sir strazile oraselor din Irlanda de Nord pentru a sarbatori victoriile impotriva catolicilor nationalisti inregistrate de-a lungul mai multor secole de confruntari singeroase sau pentru a comemora victimele atacurilor teroriste ale IRA. Marsurile, prilej de a afirma diferenta simbolica intre protestanti si catolici, ajung cu regularitate la violenta. Istoria, traditia si singele sint temele in jurul carora se concentreaza apriga confruntare intre cele doua comunitati. Unionistii protestanti nu vad nimic rau in mentinerea provinciei sub coroana britanica si considera nationalismul catolicilor sursa tuturor relelor. Catolicii (minoritari), adepti ai republicanismului si ai unirii cu Republica Irlanda, se considera umiliti de dominatia britanica ce dureaza de mai multe secole. Marginalizarea irlandezilor a inceput inca din secolul XII cind Irlanda a fost cucerita de normanzi. Istoria moderna a Irlandei este marcata de "plantarea" masiva a nordului (Ulster) cu colonisti scotieni si englezi. Permanenta dominatiei britanicilor protestanti in Irlanda de Nord a fost asigurata dupa campaniile lui Cromwell (1649-1650) si Wilhelm de Orania (1689-1690). De atunci pina acum intre protestanti si catolici s-a desfasurat o lupta surda crunta pentru puterea politica si pentru dominarea oraselor si a paminturilor din zonele rurale. Dominatia protestanta in nord a accentuat diferentele intre Ulster si restul Irlandei si a deschis calea divizarii ce se va produce in secolul XX. In timpul primului razboi mondial, ca urmare a presiunilor politice ale Sinn Fein (formatiune politica republicana a catolicilor din Irlanda de Nord) si a violentelor puse la cale de IRA (aripa armata a Sinn Fein), Londra decide divizarea Irlandei, Ulsterul reunind sase comitate, restul revenind Irlandei (unde se d