Scandalul de la Tepro este pe cale sa se stinga. Dupa mai multe saptamini de greva, actiuni de strada, violente si pertractari interminabile, cele sapte sute de muncitori disponibilizati par a accepta inevitabilul. Vor pleca. Nici sechestrarea directorilor, nici marsurile sau mitingurile, nici violentele n-au putut schimba sentinta. Ramin in urma lor ruinele unei intreprinderi, care a fost cindva mindria industriei locale, si mai multe intrebari. Este cit se poate de limpede ca miscarea de protest a provocat un rau imens intreprinderii respective, sau ce a mai ramas din aceasta, ca si mediului economic local. Putea fi toata aceasta miscare evitata? Se poate observa ca, dupa aproape opt ani de la inceputul privatizarii, revenim constant la aceleasi teme: Este necesara privatizarea? De ce trebuie dati oamenii afara dintr-o intreprindere in care vor sa munceasca? De ce sa vina un strain sa ne ia fabricile? Aceste intrebari, care ne amintesc dureros de campania electorala din 1990, tin de alfabetizarea capitalista. Ce se petrece la Iasi, se petrece aproape peste tot in Romania, confruntata in aceste zile cu un nou val de miscari greviste. Intr-o asemenea conjunctura, este de inteles de ce privatizarea treneaza, investitiile straine sint printre cele mai reduse din Europa, iar nivelul de viata scade constant. Din cauza acestor accente radical-conservatoare, miscarea de la Tepro a fost comparata cu o mineriada, prin sensul sau anacronic, irational si violent. Aceasta este o imagine mult exagerata. Pentru multi romani, ideea de legitimitate este deasupra celei de legalitate. Sa nu uitam, avem un regim politic nascut dintr-o actiune ilegala, dar legitima, cum a fost revolutia din decembrie 1989. Iar legitimitatea in acest caz o dau numarul si un anume sentiment colectiv de identificare cu intreprinderea la care acesti oameni au fost angajati decenii de-a rindul. Daca este sa