"Dupa noi, potopul!". Marti, 6 iulie a.c., muncitorii si functionarii care se pregateau sa ajunga la serviciu, micii comercianti care se indreptau spre buticurile si tarabele lor, elevii din ultima clasa de liceu care aveau de sustinut o importanta proba la bacalaureat s-au pomenit - in cap...
"Dupa noi, potopul!"
Marti, 6 iulie a.c., muncitorii si functionarii care se pregateau sa ajunga la serviciu, micii comercianti care se indreptau spre buticurile si tarabele lor, elevii din ultima clasa de liceu care aveau de sustinut o importanta proba la bacalaureat s-au pomenit - in capitala tarii - blocati in statiile Ratb de autobuzele, troleibuzele si tramvaiele care nu mai veneau. S-a anuntat, dupa o vreme, ca in reteaua de transport municipal a izbucnit o greva spontana. Pentru cei care au ratat orele de program, pentru cei obligati sa cheltuiasca bani in plus pentru cursele obligatorii sau necesare (taxiurile ramanand - datorita traseelor limitate si supraaglomerarii metroului - singurele mijloace de transport disponibile), spontaneitatea unanima a participarii la greva a fost surprinzatoare. Dupa lege, o greva autorizata se anunta cu 48 de ore inainte. Or, cu exceptia depoului Ferentari, luni seara nu se stia nimic de declansarea vreunei actiuni sindicale in parcarile vehiculelor comunale. Iar soferii si vatmanii care trebuiau sa se prezinte a doua zi la lucru erau acasa, in repausul normal. Marti, totusi, ei au participat in corpore la miscare, ca si cum ar fi fost anuntati sau siliti. Greva "spontana" a fost - se pare - minutios organizata, urmarind deliberat paralizarea activitatii intregului Bucuresti.
Nu vreau sa discut aici motivatiile grevei. Toata lumea stie conditiile mizerabile in care muncesc si traiesc angajatii Ratb. Dar putini oameni se mai pot lauda in Romania de azi ca muncesc si traiesc in conditii decente. Din aceast
