Schimbare de ritm
Volumul Merci pour les covrigi (ce titlu simpatic! un titlu care reglează de la început starea de spirit a cititorului...) cuprinde articolele scrise de Costache Olăreanu în perioada 1995-1998 pentru rubrica Fereastra din Adevărul literar si artistic. Publicistică, deci. Dar nu publicistica oricui. Autorul este un scriitor rafinat, un stilist, aflat la o vârstă la care stilul a devenit, cu adevărat, omul. Nu vom întâlni, pe tot parcursul celor 340 de pagini ale cărtii, nici un moment de fanfaronadă stilistică. Costache Olăreanu rămâne firesc fără să renunte la un anumit fast lingvistic. Scrisul său are unduirea unui peste exotic în acvariu.
Acest firesc al unui om cultivat nu ne surprinde însă foarte mult. Ne-au obisnuit cu el si Petru Cretia, si Constantin Toiu, si Paul Miron. Ceea ce atrage în mod special atentia este schimbarea de ritm pe care o propune, fără complexe, Costache Olăreanu întregii publicistici românesti. Aproape toate ziarele si revistele care apar în momentul de fată - inclusiv ziarul al cărui supliment cultural a găzduit rubrica Fereastra - sunt cuprinse de isterie. Cine le citeste are impresia că urmăreste un film cu Silvester Stalone.
În mijlocul vacarmului, Costache Olăreanu se întretine tacticos cu virtualul său cititor. Totul pare să se petreacă într-un vechi iatac boieresc, într-o liniste măsurată de un ceas cu pendulă. Nu este exclus ca pe o masă să se afle o farfurioară cu dulceată de cirese amare si un pahar cu apă de fântână, aburit.
Pentru scriitor, publicistica este un taifas. Iar publicistul - un amfitrion, care nu are voie să vocifereze, cu venele de la gât umflate, asa cum fac atâtia alti "amfitrioni" din presa de azi, speriindu-si musafirii. Atmosfera este aceea din scrisorile lui Vasile Alecsandri sau Ion Ghica. Ceea ce nu înseamnă că scrisul lui Costac
