Sintagma război rece e în română, evident, un calc; în limbajul politic international, sintagmele echivalente care

i-au servit drept model (cold war, guerre froide etc.) au fost mult folosite pentru a descrie starea de tensiune apărută după cel de-al doilea război mondial între blocul occidental si cel comunist. Dictionarele noastre consemnează sintagma, la început cu o definitie clar orientată ideologic: în Dictionarul limbii române (DLR), tomul IX, litera R, 1975, explicatia (s.v. rece) este "stare de încordare, de tensiune în relatiile internationale, provocată de politica de pe pozitii de fortă, dusă de cercurile imperialiste agresive." În DEX (1996), finalul definitiei e diferit, preferîndu-se generalizarea: "stare de încordare, de tensiune în relatiile internationale, provocată de politica de ostilitate a unor state fată de altele, care nu ia totusi forma unui conflict armat" (s.v. război). Interesant e că această definitie neutră apărea deja în prima editie a Dictionarului explicativ, în 1975, deci în acelasi timp cu cea anterior citată. (În articolul război există totusi alte cîteva diferente între editiile DEX-ului: în 1996 dispar total alte două sintagme, de clară origine ideologică: război drept si război nedrept; de fapt, acestea nu consemnau, în editia din 1975, uzul lingvistic, ci doar cliseele dogmei oficiale). Care a fost gradul de folosire al sintagmei război rece în diferite momente, în legătură cu schimbările internationale, cu cele ale liniei politice interne si ale propagandei oficiale, s-ar putea stabili doar printr-un studiu foarte serios asupra limbajului politic românesc - în documente oficiale, în presă, în uzul curent. Oricum, s-ar părea că în perioada regimului Ceausescu sintagma era deja folosită destul de rar. În culegerile de cuvîntări si interviuri, ea apare mai ales în convorbirile cu ziaristi străini - ca r