Am mai comentat, în 1993, tot aici, o carte a d-lui Michael Bruchis, intitulată, aproape neutral, Rusia, România si Basarabia - 1812, 1918, 1940, apărută la Chisinău. Dar chiar din titlu si, apoi, în text, trăia, zbuciumată, întreaga tragedie a Basarabiei, smulsă în 1812 din trupul Moldovei, revenită în 1918 si, din nou smulsă, în 1940. Si, desi între 1941-1944, acest trunchi al tării ne revine pentru o clipă, în 1944 el ne e din nou răpit si acest rapt dureros tinde să se stabilizeze cumva. E o rană care doare adînc si nu cred că generatiei noastre îi va mai fi dat să apuce un moment similar acelui din 1918, cînd tara devenise rotundă în fruntariile ei. Să notez că dl M. Bruchis, basarabean de origine si prin simtăminte, trăieste, din 1974, în Israel, la Tel Aviv. Dar acolo fiind, atît de departe de meleagurile natale, continuă să fie ardent preocupat de nenorocirile Basarabiei, să scrie despre ele, să-si rostească, cu tărie, glasul dreptătii în conferinte si simpozioane internationale si, cum se vede, să scrie cărti. E un devotament aproape miraculos, care merită omagiat cu recunostintă si stimă infinită. Această din urmă carte, intitulată Republica Moldova. Quo Vadis. Oportunism, nationalism, sovinism e tipărită, pe speze proprii, în cîteva sute de exemplare la Tel Aviv, unul dintre acestea fiindu-mi înmînat de dl Ion Ungureanu, fostul ministru al culturii din acea republică. Îmi aduc aminte că în precedenta carte a d-lui Michael Bruchis, autorul îsi concentrase atentia pe limbajul utilizat de istoriografia sovietică, prin contagiune impusă, în Basarabia si România (în aceasta din urmă numai pînă în 1965), atribuindu-se alt sens unor termeni cheie pentru a mistifica adevărul. Astfel raptul teritorial din 1812 era numit "eliberare", cel din 1940 "reunificare" (cu inventata, în 1924, Republică Moldovenească), denaturînd cinic adevăratele stări de