Manzul cu stea in frunte. Stimata d-na Sanziana Pop,. Familia noastra citeste cu mare placere revista pe care o conduceti si va spunem cu sinceritate ca o consideram cea mai buna. Iubim si noi "lumea celor care nu cuvanta" si de aceea ne-am hotarat sa va povestim o intamplare care a avut o i...
Manzul cu stea in frunte
Stimata d-na Sanziana Pop,
Familia noastra citeste cu mare placere revista pe care o conduceti si va spunem cu sinceritate ca o consideram cea mai buna. Iubim si noi "lumea celor care nu cuvanta" si de aceea ne-am hotarat sa va povestim o intamplare care a avut o importanta oarecum deosebita in viata noastra.
In urma cu 26 de ani, am crescut pentru cativa ani un manz, pe care fiul nostru, atunci in varsta de 8 ani, l-a botezat Sageata.
La C.A.P.-ul din satul vecin, o iapa alba, care peste iarna s-a imbolnavit, a ajuns in primavara o aratare urata si slaba, care tragea sa moara. Grajdarilor li s-a facut mila de ea si au scos-o din curtea grajdului, au manat-o cu chiu cu vai pana in zavoi, ca sa moara in libertate. Dar libertatea, frumusetea locului sau poate instinctul matern au facut-o sa se indarjeasca si asa, lasata in voia Domnului, n-a vrut sa moara!
Incet-incet, a inceput sa rupa cateva fire de iarba frageda si, cum zavoiul avea destule locuri unde putea paste, iar Siretul era aproape, a inceput sa arate din nou la infatisare ca un cal.
Au trecut mai multe luni si minunea mare a fost cand, intr-o zi, un satean - trecand pe acolo - a vazut iapa alba impreuna cu un manz negru, cu stea in frunte, plapand si gingas, de nu-ti venea sa crezi ca e cu adevarat real. Cand sateanul ne-a povestit intamplarea, de fata era si fiul nostru. Dupa plecarea omului, baiatul ne-a rugat sa aducem manzul la noi si sa-l crestem, mai ales ca venise toamna si timpul era tot mai rece. Nu era un l
