Cu mult inainte de a deveni ministru de Externe, Andrei Plesu reusise una dintre cele mai inspirate metafore prin care poate fi caracterizata imaginea de sine a Romaniei. In opinia lui Plesu, Romania se considera si, prin urmare, se comporta ca o "caprioara haituita". Dincolo de frumusetea metaforei, Plesu reuseste sa surprinda in numai doua cuvinte o intreaga traditie spirituala romaneasca. Traditia lamentarii. O istorie a lamentarii la romani poate deveni oricind o savuroasa opera academica. Ar mai lipsi doar un dictionar in domeniu. Succesul, inexplicabil chiar si pentru intelighentia romaneasca, a regimului ceausist trebuie cautat, probabil, in capacitatea sa extraordinara de a exploata o asemenea traditie. Nu intimplator, teza cu "agenturili" a fost ultima arma la care a apelat Ceausescu pentru a-si salva pielea. N-a reusit. Dar o traditie nu poate fi compromisa doar prin disparitia, chiar si fizica, a unuia dintre multii ei agenti. Romania s-a simtit si se simte in continuare o "caprioara haituita". Problema e ca, in ciuda acestei traditii, dupa 1989, chiar si caprioara fiind sau simtindu-se, Romania nu mai pare a fi "haituita" de nimeni. Nicicind n-a fost Romania mai libera ca dupa 1989. Numai ca, din pacate, saraca, n-a apucat inca sa afle. A aflat, intre timp, de Occident, de Uniunea Europeana, de NATO, de democratie, de economie de piata, chiar si de drepturile omului. Dar n-a aflat ca toate acestea, de care se declara profund si majoritar atasata, inseamna, intr-un singur cuvint, libertate. Adica ceva ce, in termenii lui Plesu, inseamna ca nu trebuie sa se mai simta si sa se mai comporte ca o natiune "haituita". Dupa '89, Romania s-a trezit intr-un hau in care i se propunea, de catre nimeni anume, sa se descurce singura. Nimeni din aceasta lume nu stia ce ar urma sa se intimple. In termeni geopolitici, aceasta inseamna libertate maxima. Cine nu e pregatit