Omul orizontal. Pina la urma, Dumnezeu m-a pedepsit pentru lene. Am avut totdeauna mai multe idei decit am pus in practica. Pur si simplu ma sculam dimineata cu o idee si, in loc s-o astern frumos pe hirtie, ma imbracam, plecam in oras, la serviciu cind era cazul, si pina seara ma intilneam cu tot fe...
Omul orizontal
Pina la urma, Dumnezeu m-a pedepsit pentru lene. Am avut totdeauna mai multe idei decit am pus in practica. Pur si simplu ma sculam dimineata cu o idee si, in loc s-o astern frumos pe hirtie, ma imbracam, plecam in oras, la serviciu cind era cazul, si pina seara ma intilneam cu tot felul de tipi si tipe, ha-ra-hara; ga-ra-ga-ra; ha-haha, mai o bere, o plimbare... trecea timpul. Ajungeam seara acasa cu alte idei, la fel sau chiar mai interesante decit cele cu care plecasem de acasa de dimineata. Numai ca acum aveam si mai putin timp sau chef sa le pun pe hirtie: oboseala, amestecul, mde!
In douazeci de ani am innegrit doar vreo mie de pagini de hirtie tiparita: 50 de pagini pe an - o rusine.
Asa ca pina la urma Dumnezeu a zis: "ia mai stai tu pe acasa si scrie!", si mi-a luat picioarele. Acum ma scol dimineata si pur si simplu nu-mi vine sa cred ca nu pot sa fac nici un pas. Notiunea de "pas" a disparut din universul meu asa cum au disparut din universul chinezilor notiunile de frate, sora, unchi, matusa sau cumnat. Cum regimul nu le da voie sa faca mai mult de un copil, intelegeti de ce notiunile de mai sus au ramas la ei fara sens. Asa si eu: de pe pat pe scaunul cu rotile nu fac un pas, ci "ma transfer" cu ajutorul bratelor. Pozitia bipeda nu-mi mai este in nici un fel accesibila: sint un om orizontal. Iar daca liftul e stricat cu saptaminile, nici macar in carucior nu pot iesi din casa. Ce e de facut in situatia asta? Programele de dimineata ale televiziunilor sint extrem de plictisitoare, ziarele repovest
