Costel Cimpeanu nu va vedea Italia Mare onoare pe crestetul unui orasel de provincie atunci cind te viziteaza o echipa ca Juventus Torino, poate cea mai tritrata echipa din fotbalul mondial. Ca este un eveniment o pot spune mai bine galatenii, care, si acum, dupa 11 ani, traiesc din amintiri. Mare vinzoleala pentru cele 11 mii de bilete puse in joc de organizatori. Joi, in prima zi, s-a spus ca s-au vindut toate, pentru ca in preziua meciului, sa mai "rasara" o mie de bucati. Cei nehotariti sau din alte localitati care n-au avut pe nimeni la locul faptei, au putut gasi tichete si cu o ora inainte de meci, de la bisnitari. Unii le dadeau chiar la preturi oficiale, sa scape de griji si cheltuieli. Un grup de suporteri comenta cu sirg partida in limba rusa, semn ca si de dincolo de Prut au venit amatori de fotbal care nu puteau rata ocazia de a o vedea pe viu pe Juventus. Daca in mod curent la juventini olandezul Davids este capul limpede la mijlocul terenului, la Piatra Neamt postul a fost ocupat de Tacchinardi. Foarte asemanator in joc cu croatul Boban (de la care a imprumutat pina si stilul de prindere a parului), mijlocasul italian a adus egalarea pentru echipa sa cu un sut de kinograma. Paradoxal, nemtenii au cistigat extrem de putine mingi aeriene in disputa cu alte Tudor, Iuliano sau Van der Saar. Si totusi, golul lui Scinteie... Dispozitivele de protectie formate din politisti si jandarmi a inconjurat stadionul la citeva sute de metri distanta, misiune facilitata de stradutele inguste care duc spre teren. Cu biletul in mina, pe jos, se putea trece. Cu masina, doar unii... Mare imbulzeala pentru autografe la plecarea torinezilor. N-a fost loc decit de zimbete scurte din partea idolilor. In pauza, un pseudo-crainic cu palarie de cowboy s-a apucat sa intrebe personalitati locale despre cum va arata tabela la final. E clar ca optimismul si patriotismul local o luase