După Iluzia comică de Corneille în regia lui Alexandru Darie la Teatrul de Comedie, sfîrsitul de stagiune ne-a mai adus o bucurie artistică: DaDaDans, un spectacol de Theodor-Cristian Popescu si Florin Fieroiu. Este, dacă vreti, un altfel de spectacol pe care Teatrul Nottara îl include în repertoriul său, cultivînd a doua oară în această stagiune colaborarea cu Compania Teatrală 777, primul proiect fiind Îngeri în America, Companie condusă de regizorul Theodor-Cristian Popescu. Fără valuri de imagine foarte înalte, încet dar sigur, cum se spune, Compania 777 este deja o prezentă în viata noastră teatrală. Copiii unui Dumnezeu mai mic a fost prima realizare concretă, un spectacol tot altfel, în limbajul surdo-mutilor, pentru prima oară pe o scenă românească, găzduit de Teatrul Odeon, o montare care a avut succes la public. Îngeri în America de Tony Cushner este un text care a făcut vîlvă în America anilor '90, o piesă care pune în discutie problema homosexualitătii. La fel, este prima oară în România cînd această problemă urcă direct pe scenă, într-un limbaj direct si percutant, din păcate într-o realizare scenică discutabilă.

DaDaDans este al treilea proiect al Companiei, si al doilea al Teatrului Nottara, si cu sigurantă cel mai izbutit. Noua formă artistică a dansului contemporan, plecînd de la Pina Bausch si ajungînd la Karin Saporta si mai ales la Joseph Wadj a descătusat energii si tipologii mentale, creînd o formă de spectacol de o dinamică specială. În ultima vreme s-a născut un alt tip de spectacol: teatru-dans, poate cea mai adecvată acestui final de secol, o formă de expresie multidimensională, extrem de solicitantă pentru artistii care o îmbrătisează. Tipul de interpretare actoricească pune în prim plan, corpul si vocea lui. Să privim miscarea cu acelasi interes cu care privim cuvîntul, spune Florin Fieroiu, un tînăr si foarte sp