Sînt greu de înteles toate resorturile psihologice, diversitatea lor, care invită la delatiune. S-ar putea spune că fiecare delator în parte e un caz aparte, desi parametrii între care se produce delatiunea nu sînt neapărat prea deosebiti. Stîrpirea acestei activităti - care pentru unii din practicantii ei pare un hobby, iar pentru altii deja un drog - este imposibilă. Nici măcar eforturile de a descuraja delatiunea nu au vreo sansă reală. Practic, cam ce i se poate opune? Dintre putinele mijloace aflate la îndemînă, cel mai simplu mi se pare a fi expunerea publică a delatorului si a delatiunii la care s-a pretat.

Am afirmat public, în cîteva rînduri, că Open Society/Societatea deschisă, initiativa economistului filantrop George Soros, este una din cele mai importante si benefice idei ale acestui secol. Programele desfăsurate în cadrul acestui proiect de anvergură mondială au contribuit în mod fundamental la schimbarea unor balante grav deteriorate de regimuri autoritare si dictaturi iresponsabile. E nevoie de perspectiva pe care o pot aduce doar cîteva decenii bune spre a întelege, cu adevărat, cît de important a fost rolul jucat de această initiativă. E nevoie să se steargă micile, uneori întemeiatele, alteori meschinele nemultumiri fată de un program ori altul desfăsurat de o fundatie natională Soros, e nevoie de a vedea crescînd o societate altfel decît cele cu care aproape ne resemnaserăm, pentru a întelege anvergura initiativei numite Societatea deschisă. Pînă atunci - ne place ori nu - sîntem obligati să vedem cum spirite certate cu bunul-simt încearcă să folosească în modul cel mai impropriu cu putintă exact pîrghiile deschiderii. Unora li se pare că printr-o societate deschisă se întelege dreptul de a spune - mai ales pe sub masă - orice despre oricine. Or, în fond, nu există nimic mai străin spiritului în care a fost lansat progra