Fondul Monetar International ar trebui sa aiba destula inteligenta politica si economica pentru a ajuta la smulgerea ultimelor radacini de sorginte comunista din economia si politica romaneasca pina la sfirsitul mandatului actualei puteri. A te impiedica de niste formalitati, asa cum a facut-o Fondul zilele acestea, cind a decis sa mai amine cu o luna aplicarea acordului cu Romania, este cel putin o dovada de obtuzitate. Atit in ceea ce priveste imprumutul de 200 de milioane de dolari de la Credit Suisse First Boston (CSFB), cit si restructurarea Bancorex, lucrurile mersesera mult prea departe pentru a mai fi reversibile. Cele 7.000 de miliarde bagate de Guvern numai in Bancorex, cu pretul unei felii considerabile din propria popularitate, pe muchia incapacitatii de plata, sint o garantie aproape absoluta ca, de data asta, problema Bancorex va fi lichidata. Simtul istoriei ar trebui sa le spuna occidentalilor ca greseli mult mai mari ale Guvernului Romaniei ar putea si ar trebui trecute acum cu vederea. Pentru ca miza anului care a mai ramas pina la alegeri nu mai este nici deficitul bugetar, nici inflatia, nici chiar nivelul de trai. Miza este una incomparabil mai mare: daca va fi sau nu pierduta pentru inca 5-6 ani, cu costuri ce vor mai schilodi o generatie, sansa normalizarii mecanismelor de baza ale societatii romanesti se amina. In centrul tuturor, miza mizelor, este proprietatea. Fiecare privatizare este o mica victorie a democratiei si normei asupra autoritarismului, manipularii si arbitrariului. Fiecare banca de stat vinduta inseamna eliminarea scamatoriilor electorale cu banii depunatorilor - "reforma pe crestere" a lui Vacaroiu - si stoparea dirijarii politice a resurselor. Fiecare monopol distrus inseamna eliminarea cistigului fara munca, a privilegiilor pe seama altora, deopotriva pentru administratii, sindicate si partide. Toate la un loc sint singura c