Cu tot sprijinul, uneori exagerat, acordat de autoritatile de la Bucuresti actiunilor Aliantei Nord-Atlantice in Kosovo, situatia aderarii Romaniei la NATO nu s-a modificat semnificativ fata de cea de dupa summitul NATO din aprilie, de la Washington. Desi laudele si promisiunile nu au lipsit din discursurile oficialilor occidentali veniti in Romania, aderarea la Alianta Nord-Atlantica ramine pentru tara noastra o perspectiva indepartata. Privita la Bucuresti ca garantie esentiala de securitate nationala, admiterea Romaniei in NATO ramine un subiect deschis. In ciuda presiunilor constante efectuate in ultimul timp de autoritatile romane fata de factorii de decizie din NATO, situatia nu s-a modificat nici dupa conflictul Aliantei cu Iugoslavia. "Nu vom uita niciodata sprijinul vostru", au spus, la unison, Javier Solana, Wesley Clark, Madeleine Albright si alti oficiali euro-atlantici veniti in vizita la Bucuresti. Totul s-a oprit insa doar la nivel declarativ, Romania neprimind nici un rezultat concret ca rasplata pentru atitudinea vadit pro-NATO manifestata in timpul conflictului din Kosovo. Dar aceasta politica lipsita de claritate in extinderea Aliantei nu este decit o continuare a celei adoptate inca la summitul NATO din aprilie, de la Washington. Atunci, comunicatul final al reuniunii stipula doar ca NATO "priveste favorabil" cele noua candidaturi, mentionind Romania pe primul loc in rindul tarilor aspirante la statutul de membru al Aliantei, si promitea ca o noua evaluare in privinta extinderii va avea loc nu mai tirziu de anul 2002. Nici acum, cind lucrurile par sa se fi linistit in Kosovo, strategia NATO pentru Balcani nu este foarte clara, tarile candidate la aderare nefiind nici respinse, dar nici admise. De altfel, extindera Aliantei este o ecuatie cu prea multe necunoscute. Daca trebuie sa fie admise mai intii tarile din Balcanii sau cele trei state baltice