Socacita cavnicara

Maria Danciu e socacita. E bucatareasa de nunti, adica. In tot Cavnicul nu gasesti una ca ea. Oamenii care vor bucate alese, tort mare cat masa si nuntasi multumiti, se randuiesc cu luni de zile inainte, chemand-o peste tot - de la Baia Mare pana in Salaj.

Nu e usor sa fii socacita. Trebuie sa te misti repede, sa ai ucenici de nadejde si, peste toate, sa stii a gati dupa gustul fiecaruia - nici prea acru, nici prea sarat - care romaneste, care ungureste, dupa pretentii si invitati.

In 50 de ani de meserie, Maria Danciu a invatat pe de rost sute de retete, calculand totul dupa ochi, in cantitati enorme, o nunta mare (de 1000 de persoane) insemnand 8 porci, 3000 de oua, doi saci de faina, 100 litri de ulei.

E o munca grea - mai grea ca in mina. 5-6 zile nu stai o clipa. Tot timpul trebuie sa cureti si sa combini, sa gusti si sa ornezi, iar daca la sfarsit oamenii te lauda, nu exista bucurie mai mare si bucatareasa poate inchina cu mesenii, cantandu-si cantecul: "Socacita scurta-n poale/ Carne n-a ramas in oale".

Nu oricine poate fi socacita. Totul se mosteneste si se invata in ascuns, de la mama la fiica: rafinatele dulciuri unguresti, placinta cu varza impaturata, sarmalele cu ciuperci, rulada cu verdeata, mirodeniile, tarhonul si nucsoara, micile secrete - supa fiarta la foc mic si obligatoriu fara capac, cei doi cartofi cruzi pe care ii pui in zeama, daca din intamplare ai scapat sare mai multa. Chiar si asa, nu e de ajuns. Peste toate, iti trebuie catifea in degete. Iti trebuie talent si placere. Bucuria ritualului. Sfintenia mesei. Cantecul pe care trebuie sa-l rostesti la instrutarea gainii pentru supa. E o taina aici. Fara suflet si fara credinta, bucatele ies reci, acre, fara viata.

La placinte, inainte!

"Formula As", gata de a gusta "minunile" socacitei.

@N_