Dictionar De Plante Medicinale Florile magice ale verii - Rostopasca (I) (Chelidonium majus)

Istoric

Nu se stie data exacta cand Rostopasca i-a dezvaluit omului virtutile sale vindecatoare. Cert este ca ea era folosita in antichitate, pentru vindecarea bolilor de ficat. Studiul ei sistematic a inceput abia in secolul al Xix-lea, dar pana azi, retetele populare depasesc ca numar si importanta medicamentele sintetizate din ea. Printre romani, Rostopasca e foarte populara si raspandita in toate zonele tarii, dovada fiind numeroasele nume cu care a fost botezata din sud si pana in nord (multe dintre ele pornind chiar de la bolile pe care le vindeca): buruiana de negei, buruiana de pecingine, galbenare, oiasca etc. In folclor, sub numele de Crucea Voinicului si Buruiana de cele sfinte, era considerata ca planta magica, adusa din Rai. Cu toate ca - folosita in doze mari - Rostopasca e toxica (provoaca vome, colici abdominale, purgatii, scaune cu sange si ameteli), taranii nostri o folosesc de sute de ani, stiind sa-i valorifice virtutile vindecatoare, numeroase si foarte eficiente in tratarea negilor si a altor afectiuni ale pielii, precum si in tamaduirea bolilor de splina, de fiere si de ficat.

Descriere

Cine nu cunoaste banala Rostopasca, cu florile ei galbene, asezate in cruce si care rupte (la fel ca frunzele si tulpina) lasa sa picure un suc de culoare galben-portocalie? Inalta de pana la 100 de cm, cu frunzele lobate, ca frunzele de stejar, Rostopasca creste din mai si pana toamna tarziu (uneori rezista si iarna) pe margini de drumuri si de padure, in locuri umbroase, ferite de bataia directa a soarelui. Rostopasca poate fi cultivata si-acasa, in gradina sau in ghivece, pentru a o avea la indemana tot timpul anului.

Virtuti

Putine plante din flora noastra spontana acumuleaza atata forta vindecatoare