Puiul de aloe. Cu ani in urma, vietuiam in acelasi birou 16 persoane, fumatori si nefumatori laolalta. Eram la inceputul vietii de salariat si, pentru fetita cu sufletul zgribulit de un esec la admitere si de o copilarie plina de angoase, adaptarea nu a fost usoara. Cel mai tare ma chinuiau fumul de...
Puiul de aloe
Cu ani in urma, vietuiam in acelasi birou 16 persoane, fumatori si nefumatori laolalta. Eram la inceputul vietii de salariat si, pentru fetita cu sufletul zgribulit de un esec la admitere si de o copilarie plina de angoase, adaptarea nu a fost usoara. Cel mai tare ma chinuiau fumul de tigara si nonsalanta celor din jur care pareau undeva sus, foarte departe prin siguranta pe care o afisau.
Incaperea avea multe ferestre cu pervaz larg, incapator, dar nici o floare. Cum nu am reusit sa-mi fac nici un "prieten adevarat" (cum spun cei neadaptati) printre colegi, am simtit ca mi-ar fi mai bine daca mi-as aduce niste plantute. Asa au aparut pe pervazul de langa biroul meu cateva ghivece.
Florile simt starea de spirit a celui care le ingrijeste si plantutele mele au devenit in scurt timp tare strambe si chinuite. Mi-am spus ca fumul de tigara este de vina.
Mai tarziu, a venit o noua colega. Ea era pasionata de flori si in scurt timp ferestrele celelalte au fost invadate de violete de Parma. Privind la explozia de mov, roz si alb, cu tristete am concluzionat: nu am "mana" pentru flori.
Dupa un timp, unul dintre colegii nostri s-a apucat de gradinarit. A pus stapanire pe singura fereastra libera, pe fiecare cutie de ness care se golea si pe samburii de la citricele care se consumau in birou. In scurt timp, pe "proprietatea" lui au aparut o splendoare de pomisori. Apoi, au mai aparut un pui de cactus si un puisor de aloe. Nu folosea nimic special, pamantul era luat din curte; in schimb, de cel putin
