Societatea personajelor literare este fermecător de pestrită, asemenea lumii oamenilor. Dar, în timp ce unele figuri se lasă înscrise fără dificultate în grupe omogene, altele rămîn izolate, stricînd încercările de clasificare. Numit "străin" de cei din jurul lui, Kesarion Breb din Creanga de aur este si Străinul prin excelentă al societătii masculine de personaje din literatura română, de altfel, singurul K. din alfabetul domnilor. Si dacă se îndrăgosteste, ca majoritatea semenilor săi literari, iubirea lui nu seamănă cu a nici unuia dintre ei, este ea însăsi străină. Cum dragostea pare să se instaleze cel mai comod acolo unde nu e defel loc pentru ea si tocmai atunci cînd se simte nechemată, ea se asază în inima lui Kesarion Breb.

Trupul de pulbere

Creat anume pentru dragoste, cel putin din perspectiva ochiului femeiesc martor, trupul lui se purifică prin sapte ani de asceză si initiere în taine, pînă la a-si uita răvăsirile de pulbere. Cei care îl văd trecînd - călător fiind, Kesarion Breb este prezentat mai mult în miscare sau în vremelnice popasuri - remarcă o contradictie în înfătisarea Străinului. E sprinten si înalt, obrazul lui e alb, ochii îi sînt "de culoarea cerului răsfrînt în apa muntelui" (adică verzi); femeile îl urmăresc "asemuind trufia lui cu a unui leu bălan de Libia si dorind să-l audă vorbind si mîngîind cu mîinile lui albe. Ele bănuiau la acest bărbat puternic o voce gravă si o mîngîiere moale". Dar ochii lui nu se încălzesc cu imaginea lor, dimpotrivă, femeile îngheată sub lovitura lui verde. Indiferent la ce se uită, Străinul are o privire "ascutită, tare si statornică, pătrunzînd dincolo de fata lucrurilor". De aceea la împărăteasa Irina, care joacă pentru popor rolul sfintei, vede doar sete de putere si cruzime de lupoaică "îngrăsată si bine tinută", la fiul ei nepotolita dorintă de desfătare a cărni