Majoritate şi minoritate; continentali şi insulari Dacă ne-am propune să respectăm întru totul rigorile noii etici academice, atunci, pentru a fi philosophicaly correct, ar trebui să începem prin a asigura distinsul auditor că nu vom face din statutul nostru de continentali majoritari un principiu hermeneutic menit să discrimineze pe posibilii insulari minoritari. O gîndire "democrată" - destul de "slabă" (în sensul lui Vattimo) pentru a nu deveni ea însăşi "opresoare" - ar trebui să fie mai degrabă anti-continentală şi, dacă ţinem să fim şi politicaly correct, anti-colonială. Şi totuşi, împotriva noilor uzanţe deontologice şi fără a abandona cu totul rigorile eticii colocviale, ne-am putea întreba dacă nu cumva un asemenea război teoretic "anti-colonial" ascunde, în fapt, o formă abia disimulată de colonialism pe dos? Căci, există oare, la rigoare, un criteriu pertinent - fie el simplu topologic - pentru a deosebi în mod corect şi invariabil între majoritate şi minoritate? Nu este oare minoritatea doar o majoritate mai mică şi, invers, majoritatea, o minoritate mai mare. Dintr-un atare punct "slab" de vedere sau, dacă preferaţi, dintr-un atare punct de vedere "slabă", insulele sînt doar nişte continente mai mici şi, invers, continentele, nişte insule mai mari. Concluzie care, la limită, relativizează cu totul, pînă la confuzie, diferenţa dintre majoritate şi minoritate sau pe aceea dintre continente şi insule. Sîrbii, de pildă, sînt majoritari pe "continentul" Iugoslavia şi minoritari în "insula" Kosovo. Albanezii, în schimb, sînt minoritari pe "continentul" Iugoslavia şi majoritari în "insula" Kosovo. Dar dacă majorităţile, s-a spus atunci, au mai degrabă o alură continentală, de ce n-ar avea şi cea din Kosovo una? Totul depinde de cine anume decide asupra "oportunităţii" coincidenţei dintre o insularitate - fie ea aleasă aleatoriu - şi majoritatea care îi e