Un peudospectacol de aparentă revigorare a oferit, la sfîrşitul lui iunie 1999, fosta mişcare legionară. Prima manifestare a fost programată la Biserica Sf. Ilie Gorgani (fosta biserică a mişcării legionare de altădată) cu prilejul aniversării a 72 de ani (cifră rotundă, nu-i aşa?) de la întemeierea Legiunii Arhanghelului Mihail. La ea ar fi participat, după informaţiile presei, între 20 şi 60 persoane, mai toate octogenari nostalgici, printre care şi fratele lui Corneliu Zelea Codreanu, Cătălin, şi un nepot, Florea Nicodor. Ar exista, au precizat unii participanţi, o Uniune Naţională pentru Renaşterea Creştină, care ar avea vreo 30 de membri şi care năzuieşte să se constituie în partid. Imediat după această manifestare - probă, înainte de toate, de fanatism păstrat nealterat - la 26 iunie 1996, în suplimentul Aldine al ziarului România liberă a fost inserat un amplu documentar despre mişcarea legionară la aniversarea acestei cifre "rotunde" care, la lectura unui avizat, pare, mai curînd, un material publicitar, scris însă de două sau mai multe mîini, toate însă de sorginte codrenistă. E bine de precizat aceasta pentru că, şi astăzi, în exil şi în România, mişcarea legionară e împărţită în două ramuri adversare, codrenişti şi simişti. Astfel, de pildă, bătăiosul domn Şerban Suru, care se laudă cu conducerea a nu ştiu cîte cuiburi legionare, e considerat de octogenarii nostalgici drept un primejdios simist şi dezavuat pentru orientarea sa ("Fără să urmărească probabil acest lucru - se spune în documentarul din România liberă - Suru a reuşit acest lucru iar pretenţia sa de a se autoproclama şef al Mişcării Legionare nu are aproape nimic din spiritul organizaţiei naţionaliste din perioada codrenistă"). Culmea e că amîndouă aceste ramuri legionare, reapărute, anunţă că se vor organiza în partid. Ne-a anunţat aceasta dl Şerban Suru, într-o emisiune recentă de la po