Multe dintre cotidianele cu răspîndire naţională sînt conduse de ziarişti care fac această meserie încă dinainte de '89 şi care sînt şi cei mai solicitaţi comentatori politici de posturile de televiziune. Imediat după căderea regimului Ceauşescu, ei au avut la îndemînă mijloacele necesare pentru a face presă, fie transformînd ziarele comuniste în jurnale mai mult sau mai puţin independente, fie inventînd altele noi. Aceşti profesionişti, care au un destin de inerţie puternic, s-au transformat, treptat, unii în democraţi temperaţi, alţii în democraţi de faţadă. Şi unii şi ceilalţi au crescut la gazetele pe unde s-au perindat ziarişti tineri pe care au încercat, de multe ori cu succes, să-i modeleze după chipul şi asemănarea lor. Tinerii gazetari dornici de afirmare s-au lăsat călăuziţi de bătrînii maeştri, fără să opună prea multă rezistenţă. Seduşi de puterea mass-media, de potenţiala notorietate şi de vechii ziarişti, au deprins repede un anumit meşteşug de a face presa. Editorialele şi principalele articole de opinie care apar în cotidiane sînt semnate de jurnaliştii care au deprins meseria înainte de căderea regimului comunist, ei deţin, aproape în exclusivitate, monopolul comentariului politic de fiecare zi. Dar chiar şi atunci cînd aceşti monştri sacri ai jurnalismului românesc deleagă acest monopol ucenicilor, ideile şi obsesiile lor sînt preluate şi transmise mai departe cu sfinţenie, fie din fidelitate sau recunoştinţă faţă de mentorii lor, fie din convingere. După alegerile generale din noiembrie '96, şi vechii ziarişti care nu dădeau semne că ar putea să se "reformeze" şi-au schimbat tonul după vremuri, nerenunţînd însă definitiv nici la temele lor predilecte şi nici la tehnicile propagandistice cunoscute şi exersate. Astfel au rămas la ordinea zilei subiectele care se ocupă de conspiraţia occidentului împotriva României, spionii care vînd marile sec