Autor al unor volume de analiză despre realităţile, de după 1989, din Europa Centrală şi din Balcani, Jacques Rupnik descrie cauzele diferenţierii în evoluţia ţărilor implicate într-un articol intitulat "Scindarea postcomunistă" (Journal of Democracy, ianuarie 1999). Prima, dacă nu cea mai importantă cauză a decalajului dintre rezultatele reformei ţine, după Rupnik, de forţa şi obiectivele opoziţiei din timpul comunismului: în timp ce în ţările Europei Centrale a fost contestat comunismul în numele democraţiei, conducătorii Iugoslaviei, ai României şi ai Albaniei l-au contestat în numele independenţei şi suveranităţii naţionale, consolidînd dictatura partidului unic, a poliţiei politice şi a voluntarismului personal (v. Dilema , nr. 340). Această moştenire îşi pune pecetea pe ritmurile dezvoltării statului de drept, ale economiei de piaţă şi ale societăţii civile. "Fără burghezie nu există democraţie", îl citează Rupnik pe Barrington Moore, iar evoluţia postcomunistă a burgheziei a depins la început de gradul de realizare al reformelor în perioada comunistă: "Şi în acest domeniu, Polonia şi Ungaria au cîştigat cursa, în timp ce România şi Bulgaria se tîrăsc undeva la coadă. Dar cel mai izbitor contrast este între cei care au aplicat imediat după 1989 reformele radicale şi opţiunea pentru gradualism, pentru amînarea privatizării şi a reformelor economiei de piaţă la ceilalţi. Apariţia noilor clase mijlocii este legată de progresele revoluţiei informaţionale şi de formidabila expansiune a sectorului de servicii, acolo unde capitalul uman este corect recompensat. (...) Dezvoltarea acestei pături mijlocii, concomitent cu procesul privatizării, a permis conversiunea fostei nomenclaturi în noua burghezie, asigurînd coloana vertebrală a economiei de piaţă". Înţelesul termenului societate civilă este diferit în Europa Centrală şi în Balcani: liberalii de dreapta tind