2. Fericirea de a fi porc Reputaţia porcului este ca şi a omului, îndoielnică, de nu chiar de-a dreptul mizerabilă. Încă nu se ştie dacă şi pentru porci omul este echivalent cu ceea ce este porcul pentru oameni; ca semnificaţie simbolică, desigur, nu după logica pragmatică esenţializată prin întrebări doar aparent infantile de genul "ce ne dă nouă porcul". Nefiind exclus ca pe măsură ce omul şi porcul se vor apropia, în virtutea necesităţii istorice obiective care este înfăptuirea societăţii porc-moderne, să se poată reface universul spiritual al porcului, din cele mai vechi timpuri şi pînă la viitoarea deplină contopire cu omul, este totuşi mai util, în actualul stadiu al acestui ineluctabil proces, să se înlăture prejudecăţile culturale ce-i împiedică pe cei mai evoluaţi dintre semenii noştri umani să-şi proclame fericirea şi mîndria de a fi porci. Să iasă, adică, să se elibereze din semi-clandestinitatea la care sînt condamnaţi de apăsătoarea tradiţie ce socoteşte apelativul "porc" o groaznică, ruşinoasă ocară; şi să fie, în sfîrşit!, recunoscuţi drept ceea ce sînt ei cu adevărat: pionierii fericitei lumi noi, în care nu se mai poate face nici o diferenţă între oameni şi porci. George Orwell a întrevăzut, în Ferma animalelor, posibilitatea de a nu se mai putea distinge între porc şi om; îngrozit, probabil, el însuşi (era aşadar, în chip cert, un om!), nu a avut totuşi îndrăzneala de a porci oamenii, ci a preferat să umanizeze porcii, nişte porci revoluţionari, care conduc o revoltă a dobitoacelor împotriva oamenilor, pun bazele unei dictaturi porcine şi sfîrşesc prin a căpăta trăsături umane. Mai puţin cunoscut decît romanul lui Orwell, din care s-ar putea presupune că s-a inspirat, Ferma "La Coţofana veselă", un mic roman "pentru copii" al lui Radu Tudoran apărut în 1947, doi ani după Ferma animalelor, descrie o răscoală a lighioanelor dintr-o gospodărie d