Elegie pentru cai. Motto:. "In galop prin viata mea. Ei strabat un drum de rai. Si nu-mi pot imagina. Viata asta fara cai.. Cine n-a stiut pastra. Caii liberi peste veac. Are inima mai grea. Si-i la suflet mai sarac.". Daca printr-o minune, in ceas de veghere, Zana cea buna din povesti ar cob...
Elegie pentru cai
Motto:
"In galop prin viata mea
Ei strabat un drum de rai
Si nu-mi pot imagina
Viata asta fara cai.
Cine n-a stiut pastra
Caii liberi peste veac
Are inima mai grea
Si-i la suflet mai sarac."
Daca printr-o minune, in ceas de veghere, Zana cea buna din povesti ar cobori in chilioara mea si m-ar intreba ce-mi doresc cel mai mult, i-as raspunde: "Un cal! Liber, frumos, salbatic".
Prinsi in vartejul vietii mecanizate, uitam sa mai iubim, simplu si firesc, caii. Tot mai rar ii intalnesc pe strazi, iar cand se intampla, atunci sunt inhamati, cu capetele plecate si trag dupa ei, tristi, vreo caruta ce face "nota discordanta" cu blocurile si cu masinile din ce in ce mai luxoase, de care se sperie adesea. Spinarile rabda cu mutenie biciul ce se abate mult prea des asupra lor, iar daca au nesansa unei infirmitati, ne grabim sa-i impuscam cu sange rege.
Uneori nazdravani, alteori inaripati, murgi, roibi, sargi... caii, creaturi intrupate in amurg din spuma marii, ne-au insotit credincios de la inceputul lumii.
Cai neinfricati purtand in spate viteji...
Cai tragand radvane cu domnite sfioase...
Cai insotindu-si stapanii la vanatoare...
Cai de birja, manati in tropot pe strazi...
Cai de munca, arand cu truda brazde adanci...
Cai de postalion, cai de circ, cai de curse, cai urnind dricuri pe ultimul drum, cai cu stea alba-n frunte, inorogi si licorni din povesti... Cai.
Daca vreodata voi gasi in drumul meu o potcoava, o voi a
