Dacă în Primăvara în tara fagilor (1938) insera unele pagini de evocare romanescă a copilăriei sale, a anilor petrecuti la Liceul "Eudoxiu Hurmuzachi" din Rădăuti, a debutului său la revista Muguri, Iulian Vesper (1908-1986) avea să scrie târziu (a încheiat-o în 1981) o carte propriu-zisă de Memorii, pe care a editat-o si prefatat-o Pavel Tugui (Editura Saeculum I.O., 1999, 192 p.). Cartea este importantă în primul rând pentru cunoasterea traiectului biografiei omului si scriitorului, a drumului formării sale, de la anii primelor contacte cu cartea în casa părintească din Horodnicu de Sus, lângă Rădăuti, unde găseste cărti vechi în limba germană (învătaseră pe ele părintii săi), "grindarul tixit cu ceasloave, calendare vechi, almanahuri", ca si ziare din Budapesta si Cernăuti, la care era abonat tatăl său, cantor bisericesc, la anii studiilor liceale, când un noroc face să i se ofere un volum cu Conferentele Vietii nouă, unde citeste cu mare interes studiul lui D. Caracostea despre Poezia nouă de azi si pe acela al lui Ov. Densusianu, Sufletul nou în poezie, pe cei doi autori considerându-i încă de pe acum mentorii săi, cărora le păstrază "cu fervoare o pretuire deosebită", în fine până la studiile în litere si filosofie la Cernăuti (1927-1928), de unde, o dată cu decesul lui Eugen Herzog, profesor de filologie romanică, se transferă la Bucuresti (1929-1933), dornic să fie student al lui Ov. Desusianu. Parcurgem, în continuare, celelalte momente din viata sa: corector la ziarul Actiunea, scos de fratele liderului liberal Gh. Tătărăscu; fondator, la Chisinău, împreună cu Traian Chelariu, în 1933, al colectiei si apoi al Editurii Iconar; redactor la ziarul Glasul Bucovinei; sef de cabinet (1934-1937) în timpul ministeriatului lui Ion I. Nistor la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale; redactor la Editura "Dacia Traiană"; prim secretar la Directia Presei,