Am descoperit festivalul de la Avignon acum 9 ani. Era în 1990: locuiam, pe vremea aceea, la "Cité International Universitaire" si vara mă luase pe nepregătite. Ca "student" bursier la început de doctorat (pe care nu l-am termiat de fapt niciodată) nu-mi făcusem nici un plan de vacantă pentu că nu aveam destui bani.
Si dintr-o dată ziarele, radioul si televiziunea au început să evoce Festivalul de la Avignon care tocmai începuse. Brusc mi s-a făcut un dor nebun de a mă întoarce la uneltele mele initiale: teatrul. Cum nu prea credeam că o eventuală carieră universitară ar fi fost ma tasse du thé (cum spun francezii) am renuntat la ideea de a sta toată luna iulie în bibliotecile universitare ale Parisului si mi-am zis: plec la Avignon.
Întotdeauna am văzut că Dumnezeu tine cu cei curajosi. Odată decizia luată, i-am propus lui Alexandru Papilian, la Sectia Română de la Radio France International să-i trimit niste corespondente de la Festival.
Propunere acceptată: ne-am înteles pentru 5 sau 6 corespondente de cîte 5-6 minute, plătite cu 250 de franci bucata. Cu acest buget puteam deci să-mi plătesc casa si masa la Avignon. Circumstantele fericite m-au făcut însă să mă intersectez cu un prieten care pleca în sudul Frantei cu masina. Asa că, iată-mă în jur de 15 iulie 1990 intrînd în orasul Avignon, pe la ora 6 după-amiaza, cu masina, plonjînd într-o lume care mi s-a părut imediat fantastică.
*
* *
Trebuie spus că ora 18 este o oră ideală pentru o primă descoperire a orasului în festival. Este ora cînd masina infernală a iesit complet din toropeala de după prînz si se pune din nou în miscare, pentru a nu se opri decît pe la ora 2 sau 3 dimineata.
Prima mea impresie la Avignon a fost de uriasă colcăială într-un oras tapetat de afise. Totul era îmbrăcat în afise: peretii, arborii, bornele de circulatie... Af
