Prima Maria Banus

Maria Banus (10 aprilie 1914, Bucuresti - 14 iulie 1999, Bucuresti) a debutat în 1937, cu volumul de versuri Tara fetelor. Cartea a atras imediat atentia criticilor, inclusiv a lui G. Călinescu, care a si înregistrat-o în Istoria literaturii române de la origini până în prezent din 1941: "Vitalitatea fetei de ăoptsprezece aniă, trăind sufletul prin simturi, este exprimată foarte personal de Maria Banus (Tara fetelor, 1937) cu ingenuităti carnale aproape teribile uneori, în poezii de simple creionări realmente ori voit momentane." Ulterior, mai exact în perioada "realismului socialist", volumul a intrat în mitologia unui "altădată" al literaturii române, despre care se credea că s-a pierdut pentru totdeauna. Poeta însăsi s-a dezis în mod oficial de propriul ei trecut literar, trecând cu toată hotărârea la scrierea unor versuri propagandistice. Tara fetelor a devenit si mai misterioasă - o Atlantida literară despre care se făceau tot felul de supozitii.

Nota de originalitate a poemelor din Tara fetelor - ce titlu inspirat! - constă în îndrăzneala de a găsi motive de jubilatie puberală, presexuală în decorul prozaic al vietii citadine de fiecare zi. Frenezia poetei aruncă o lumină neasteptată asupra ambiantei, o transfigurează. În loc să treacă somnambulic printre oameni si să se gândească la printi din povesti si la palate fermecate, fata cuprinsă de febra asteptării erotice priveste cu o bucurie fremătătoare realitatea imediată si o face să iradieze. Nu o înfrumusetează, nu o falsifică, ci, dimpotrivă, îi dă viată. Există un realism inteligent în această viziune - combinatie de spirit de observatie pătrunzător si luciditate dusă până la sarcasm - si tocmai acest realism intensifică fiecare culoare si amplifică fiecare sunet, instaurând un regim sărbătoresc. Iată cum ni se înfătisează, din această perspectivă, b