Editura craioveană Scrisul Românesc pare a se fi specializat în publicatii frantuzesti cu nume sonore, bine cunoscute din auzite cititorului român, care acum are însă prilejul să se convingă pe cont propriu de meritul reputatiilor cu pricina. Unul dintre aceste nume este Paul Valéry, din a cărui operă eseistică Marius Ghica a tradus si îngrjit volumul Eseuri aproape politice. Sînt texte preluate din primul tom al editiei Oeuvres, apărut la Gallimard în 1975, la care editorul român a adăugat, în chip de prolog si epilog, două eseuri speciale, pentru că ele sînt adresate explicit cititorului român. Pentru epilog Marius Ghica a ales Renasterea libertătii, bănuite a fi drept ultimele pagini scrise de Valéry si aparent scrise de el la rugămintea lui Ilarie Voronca, la vremea respectivă, adică în 1945, aflat la conducerea sectiei românesti a emisiunilor pentru străinătate ale Radiodifuziunii franceze. Sub titlul A mes amis Roumains (tradus initial, de Alina Ledeanu, care l-a si descoperit la Biblioteca Natională a Frantei în revista "Secolul 20", 7-12/1995), prologul face parte dintre ultimele texte scrise de Valéry si este nespus de impresionant, prin concizia sa si prin precautia cu care poetul se adresează unui public român necunoscut sie, dar perceput cu o căldură neobisnuită, pe care nu vrea să îl jignească, însă tine totusi să îl avertizeze asupra dificultătii de a relua o viată spirituală după ravagiile războiului. Ultimele rînduri ale acestui text contin o recomandare care pare aproape absurdă astăzi, dar e cu atît mai emotionantă: "Îmi îngădui în mod special (si e foarte firesc) să vă recomand poezia - această noblete a limbajului si să vă adresez salutul sperantei noastre spirituale comune."

Am făcut aceste precizări legate de alcătuirea volumul pentru că ele contin, după părerea mea, cheia întelegerii cărtii, si totodată justificarea importan