Cu adevărat exotică este, în cele din urmă, doar Originea, adică Răsăritul invizibil al oricărei insularităţi vizibile. În fapt, insula are un loc, pentru că, în prelabil, ceva - şi anume, o naştere - a avut deja... loc. Îainte chiar de a avea un spaţiu, insula este, mai întîi, în-spaţiată. Pentru că, la rîndul său şi indiferent de dimensiunle sale "orizontale", spaţiul însuşi este, în prealabil, în-spaţiat.

Eroi predestinaţi frontierei În acest nou context tematic, insula nu mai relevă de un pămînt al originii, ci de originea unui pămînt. Sau, cum s-a mai spus, sensul călătoriei către insulă nu mai are aparenţa unei simple mişcări orizontale, tautologice în fond - de la ceva existent, la ceva de asemena existent - pentru că orice mişcare care "are un loc" este efectul unei actualizări care "are loc". Călătoria are, dimpotrivă, esenţa unei mişcări verticale, heterologice în fond: de la ceva non-existent - posibilul - la ceva existent - actualul. Ceea ce revine tocmai la o actualizare a Originii. Va trebui, aşadar, să deosebim între acel trans din trans-portul "orizontal" şi, respectiv, acel port din trans-portul "vertical". Fiindcă orice mişcare este, în cele din urmă, o trecere de la potenţă la act şi, ca atare, o actualizare, o dez-văluire a invizibilui ca vizibil. Cinetica are ca efect... estetica. Pentru că, încă o dată, abia mişcarea face ca ceva anume să apară manifest, ca phainomenon. Esteticul nu priveşte "ceva" frumos, deja existent, ci tocmai naşterea şi, deci, adeverirea, dezvăluirea existentului ca fiind frumuseţea însăşi. Şi dacă, la rîndul ei, frumuseţea va să mîntuiască lumea nu este pentru că lumea ar fi cumva deja "frumoasă" - muzeu încremenit al relicvelor insulare -, ci pentru că lumea insulară relevă de frumuseţea Originii sale. Frumosul coincide cu manifestul, iar trans-portul nu are altă funcţiune decît aceea de a face vizibil - prin