Săptămâna culturii maghiare, desfăsurată la Bucuresti, s-a încheiat cu un spectacol al Ansamblului de Dans Honvéd, dat pe scena Teatrului Nottara din Bucuresti.

Directia stilistică a acestei companii maghiare este deosebit de interesantă, cel putin asa cum s-a conturat ea în cele două piese coregrafice prezentate la Bucuresti - si anume o sintaxă modernă de dans, care încorporează elemente morfologice de pas popular. Teoretic această simbioză poate fi riscantă, si chiar este, dar, ca în oricare altă experientă artistică, ceea ce contează este valoarea operei care rezultă, indiferent de mijloacele folosite. Dar lucrările oferite de compania Honvéd publicului bucurestean sunt o reusită a genului. În special prima piesă, Clopotele, inspirată din piesa lui Garcia Lorca, Casa Bernardei Alba, pusă în scenă de regizorul coregraf Foltin Jolán, pe muzică de Kiss Ferenc. Reusita rezidă, în primul rând, din finetea împletirii mijloacelor regizorale cu miscarea, în alegerea câtorva elemente simple de plastică scenică, dar cu o importantă încărcătură simbolică si a câtorva pasi tot atât de simpli, dar capabili să transpună tensiunile atmosferei închistate din casa Bernardei Alba. Interesantă este si ideea de a plasa subiectul în cu totul alt mediu decât cel spaniol în care el a laut nastere, si anume în tinutul Sic din Transilvania, coregraful argumentând, pe bună dreptate, că asemenea legături interumane sufocante pot apărea oriunde. Interpretarea dată de Truppel Mariann în rolul Femeii, de Horváth Zsófia, Mozola Victoria, Csaba Orsolya, Benedek Anikó si Rémi Tünde în rolurile fetelor acesteia, precum si rolurile create de Bede Fazecas Ibolya (Servitoarea), de Buzássy Adrienn (Bătrâna) si de Lányi Attila (Bărbatul) au fost toate la înăltimea gândirii coregrafice.

Căruta Leagăn, a doua piesă a serii, este creatia coregrafei Horváth Zsófia, inspir